Fragment audio de 3 secunde din piesa de teatru radiofonic Mincinosul (1954).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 01:11:21 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- E-al meu, fără îndoială... Stăpâna vieții mele... da, îl știu pe dinafară...
- Mai departe: Iar teama de-a te pierde, Rosaura adorată, mi-neacă ochii-n lacrimi și pieptul în suspine...
- Ce vrei să-nțelegi prin asta?
- Obișnuita gelozie a îndrăgostiților.
- Eu nu am stat de vorbă cu tatăl dumitale, nu ești încă a mea... mă tot îndoiesc și, îndoindu-mă, plâng.
- Explică-mi, te rog, aceste patru versuri admirabile...
- Eu nu sunt de neam mare, n-am nume, bogății, averea ființei mele umile-i doar credința, Iar barca vieții mele, pe valul larg al lumii, își are pânză cinstea, iar cârmă, iscusința. (2)
- Aicea am cam încurcat-o...
- Al dumitale este acest frumos sonet?
- Da, al meu e.
- Acum, convins fiind de sentimentele dumitale sincere, am decis să-ți spun tot adevărul.
- Nu sunt bogat. Am o stare de mijloc și, exercitând la Napoli onorabila profesiune de negustor, adevărul este că istețimea este singura mea laudă.
- Mă surprinde mărturisirea pe care mi-o faci. Ar trebui să te gonesc de-aici, întrucât te-am dovedit mincinos. Dar dragostea care mi-a-ncolțit în suflet pentru dumneata nu mă lasă s-o fac.
- Însă restul sonetului mă face să fiu și mai curioasă.
- Ce dracu o mai fi în el?
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu