Eu nu am stat de vorbă cu tatăl dumitale, nu ești încă a mea... mă tot îndoiesc și, îndoindu-mă, plâng.
Fragment audio de 10 secunde din piesa de teatru radiofonic Mincinosul (1954).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 01:10:54 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Cum, nu vorbește sonetul de o inimă care te adoră?
- Ascultă câteva versuri și să-mi spui dacă sonetul e al dumitale.
- Stăpâna vieții mele... iubita mea curată... mult sufăr în tăcere... cu drag gândind la tine...
- E-al meu, fără îndoială... Stăpâna vieții mele... da, îl știu pe dinafară...
- Ce vrei să-nțelegi prin asta?
- Obișnuita gelozie a îndrăgostiților.
- Eu nu am stat de vorbă cu tatăl dumitale, nu ești încă a mea... mă tot îndoiesc și, îndoindu-mă, plâng.
- Explică-mi, te rog, aceste patru versuri admirabile...
- Al dumitale este acest frumos sonet?
- Acum, convins fiind de sentimentele dumitale sincere, am decis să-ți spun tot adevărul.
[...]