Sonet: Stăpâna vieții mele, iubita mea curată, mult sufăr în tăcere, cu drag gândind la tine. Iar teama de-a te pierde, Rosaura adorată, mi-neacă ochii-n lacrămi și pieptul în suspine...
Fragment audio de 22 secunde din piesa de teatru radiofonic Mincinosul (1954).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 01:06:48 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Dacă-i așa, trebuie să-i vorbiți și să vă destăinuiți iubirea.
- Da, am compus un sonet în care-i destăinuiesc Rosaurei secretul meu.
- Sonetul e destul de clar, ca să mă fac înțeles.
- Dacă e clar și signora va pricepe, poate folosi și sonetul. L-aș putea auzi și eu?
- Da.
- Sonet: Stăpâna vieții mele, iubita mea curată, mult sufăr în tăcere, cu drag gândind la tine. Iar teama de-a te pierde, Rosaura adorată, mi-neacă ochii-n lacrămi și pieptul în suspine...
- Născutu-m-am sub cerul Lombardiei, norocul, sub dulcea ta privire m-aduce neîncetat,
- Tăcerii mele, astăzi cuvintele-i iau locul, iubirea aici mă ține, în preajma ta legat.
- Rosaura mea scumpă, îmi știi acuma focul? Și, poate, al meu nume îl vei afla vreodat'?
[...]