Vino-ncoace, scumpul meu copil! E atâta vreme de când te doresc și oftez după tine... Stai să te sărut, scumpul meu...
Fragment audio de 13 secunde din piesa de teatru radiofonic Mincinosul (1954).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:43:14 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Bravo, asta-i bună! Păi, senior Lelio e aici, în fața dumitale.
- Cum, signor conte de Ancora?
- Dragă tată, te-am recunoscut. Tocmai observam efectele asupra dumitale.
- Iartă-mă, te rog. Iată-mă la picioarele dumitale, cerându-ți iertare de toată această mică glumă.
- Vino-ncoace, scumpul meu copil! E atâta vreme de când te doresc și oftez după tine... Stai să te sărut, scumpul meu...
- Dar bagă bine de seamă: nici în glumă să nu mai spui asemenea neadevăruri.
- Tată, crede-mă că este prima minciună pe care-am spus-o în viața mea.
- Să mergem acasă, am să-ți spun lucruri mari.
- O, drăguțul, ia uitați-vă ce mai băiat! ce mândrețe de om!
[...]