Ah! Am uitat! I-am adus un griș digestiv. E foarte răcoritor și are un gust minunat. Ți-l recomand călduros și dumitale, verișoară, care ții așa de mult să ai tenul curat. Ar trebui să mănânci în fiecare dimineață câte o farfurie.

[ 1 ]

Fragment audio de 16 secunde din piesa de teatru radiofonic Moștenitorii lui Rabourdin.

Puteți regăsi această replică la minutul 00:15:51.261 în înregistrarea originală.

Contextul citatului

[...]

- Mă rog, când eram tovarăși la postăvărie, cine credeți că ducea tot greul? Eu.

- Rabourdin nu-mi producea decât încurcături și supărări.

- Uite că și acuma, cu casa asta de bani. Mă rog, judecați și dumneavoastră, ce rost are o casă de bani într-o sufragerie? N-a pus-o aici decât numai și numai ca să mă enerveze pe mine.

- E foarte impresionantă casa asta de bani.

- Bun sistem de broască.

- Ce să fie în ea? Fac prinsoare că numai hârtii de 1000 de franci.

- Unchiul nostru are perfectă dreptate să iubească atât de mult banii și casa asta stă foarte bine aici. E o casă de bani bună, frumoasă, fidelă.

- Mă rog, să nu mai vorbim de plăcerea pe care i-o mai produc acum lui Rabourdin banii. Nu-i așa, doctore?

- Da, da, firește.

- Ah! Am uitat! I-am adus un griș digestiv. E foarte răcoritor și are un gust minunat. Ți-l recomand călduros și dumitale, verișoară, care ții așa de mult să ai tenul curat. Ar trebui să mănânci în fiecare dimineață câte o farfurie.

- Mă duc în bucătărie să i-l fierb.

- Oh, intriganta! Până-n cele din urmă o să-i spele și vasele.

- Dacă ar putea, l-ar năbuși pe unchiul cu grișul ei.

- De altfel, laptele n-are niciun efect asupra bătrâneții. Nu-i așa, doctore?

- Da, firește.

- Oh, femeia asta e o adevărată vagaboandă, întotdeauna nespălată, nepieptănată, cu rochia șifonată.

- Și are un coș inepuizabil. Ia uite, ia uite cât-a coșul!

[...]