Ah, flori! Mulțumesc, copii. Veniți să vă sărut.
Fragment audio de 7 secunde din piesa de teatru radiofonic Moștenitorii lui Rabourdin.
Puteți regăsi această replică la minutul 00:25:25.059 în înregistrarea originală.
Contextul citatului
[...]
- Trebuie să mănânci acum grișulețul ăsta cu lăptic și cu zăhărel. O adevărată dulceață, nu altceva.
- Și căpșunele astea au o aromă...
- Eu ți-am ales feliile cele mai bine prăjite.
- Mulțumesc. Mulțumesc, copiii mei.
- Ne dai voie să-ți oferim florile astea?
- Ah, flori! Mulțumesc, copii. Veniți să vă sărut.
- Ia, ia, ia, plecați de lângă el! Îl obosiți!
- Așază-te din nou, dragul meu! N-avea nicio teamă. Țin eu pernițele.
- Așa, încet acum, încet, încetișor.
- Lăsați-l să alunece așa, încet, fără zguduire.
- Nu vrei să ne întoarcem sub un brad, Marcel?
- Hai.
[...]
