- Am făcut și eu niște mici economii. 300 de franci. 300 de bieți franci, adunați centimă cu centimă. Îi am aici la mine.
- Scumpul meu Dominic! Lasă că sunt și ei buni, pentru verighete.
Fragment audio de 12 secunde din piesa de teatru radiofonic Moștenitorii lui Rabourdin.
Puteți regăsi această replică la minutul 00:09:22.245 în înregistrarea originală.
Contextul citatului
[...]
- Acum însă s-a sfârșit. M-am întors în țară și primul meu drum a fost la tine, scumpa mea soție.
- Așadar, nu-ți retragi cuvântul?
- Am jurat, doar. Am jurat într-o dimineață însorită în Aleea Trandafirilor.
- Mama mi-a lăsat la moartea ei o zestre de 3000 de franci.
- Cum?
- Îi voi cere nașului să mi-o înapoieze și astfel ne vom putea căsători imediat.
- 3000 de franci? Dar știi că ai o avere fabuloasă, Charlotte?
- Venisem aici țanțoș, dar acum nici nu mai îndrăznesc să-ți spun.
- Am făcut și eu niște mici economii. 300 de franci. 300 de bieți franci, adunați centimă cu centimă. Îi am aici la mine. -Scumpul meu Dominic! Lasă că sunt și ei buni, pentru verighete.
- O, Doamne, Doamne, ce frumos e azi și ce frumoasă este viața!
- Știi ce m-am gândit, Dominic?
- Da.
- Voi fi fericită să fiu o morăriță plină de făină pe obraz. Vom avea și un măgăruș.
- Copiii noștri vor alerga toată ziua după cuiburi de coțofene.
- Și ne vom săruta întotdeauna în tic-tacul morii. Ești de acord?
- Mă mai întrebi? Lasă-mă să te sărut.
- Nu, n-am timp acum. Lasă-mă să pun masa. Dintr-o clipă într-alta trebuie să vină nepoții nașului.
[...]
