Ce-ai spus? Două ochiuri? E, bine. Bine. Da, dar nu prea arse și cu puțin piper. Așa sunt mai ușoare, se digeră mai repede.
Fragment audio de 11 secunde din piesa de teatru radiofonic Moștenitorii lui Rabourdin.
Puteți regăsi această replică la minutul 00:30:56.634 în înregistrarea originală.
Contextul citatului
[...]
- Dacă nu mă-nșel, înainte de căpșuni...
- Da, da, Charlotte mi-a făgăduit...
- Un mic cotlet? Bine, omule, asta o să-ți producă indigestie!
- Unul mic, mititel, mic de tot. Numai coapsa. Așa să s-o sug puțin.
- Știți, că să astup golul ăsta din stomac. Nu mi-e deloc foame, dar am un gol cumplit.
- Iată cotletul, nașule, în sânge.
- Mulțumesc, copila mea, mulțumesc.
- Mai dă-mi o felie de pâine, Chapuzot, bine prăjită.
- Poftim, dragul meu! Poftim! Iată una mare. Poate-i rămâne în gât.
- Și acum să-ți mai aduc și două ochiuri, nașule?
- Nu! Nu!
- Ce-ai spus? Două ochiuri? E, bine. Bine. Da, dar nu prea arse și cu puțin piper. Așa sunt mai ușoare, se digeră mai repede.
- Vezi ce mult mă iubesc, Charlotte? Presimt ei că nu-mi o să-mi facă bine.
- Nici cotletul ăsta... nu știu dacă o să-l pot mânca tot. Sunt atât de slăbit, atât de slăbit.
- Dar Eugénie n-a venit azi? Parcă am văzut-o și pe ea adineauri.
[...]
