Mă duc la Paris să cumpăr sămânță.
Fragment audio de 2 secunde din piesa de teatru radiofonic Moștenitorii lui Rabourdin.
Puteți regăsi această replică la minutul 00:33:22.354 în înregistrarea originală.
Contextul citatului
[...]
- Nașule, a venit un tânăr care vrea să te vadă.
- Nu, nu l-am văzut niciodată. Dar are un coș.
- Are un coș? Să intre imediat.
- Poate ai greșit adresa, domnule. Aici e casa domnului Rabourdin.
- Știu, știu, e casa unchiului meu, Rabourdin.
- Cum, ce?
- Unul dintre oamenii cei mai respectabili din Senlis.
- Lasă-mă, lasă-mă să mă apropii de el. Cum te simți, unchiule?
- Poftim!
- Foarte bine, fiule. Adică, vreau să spun, binișor, binișor.
- Ce ipocrit! Îl cunoști, unchiule?
- Nu știu sigur. Caut să-mi aduc aminte cine e.
- Sunt Dominic, fiul lui Lucas.
- A! Dominic, fiul lui Lucas. Firește! Dar care Lucas?
- Știi, Lucas de la ferma Pressac.
- Da, da, da, da, de la ferma Pressac!
- Mă duc la Paris să cumpăr sămânță.
- Rațele sunt aici în coș. Sunt două rațe grase, unchiule.
- Firește!
- Firește, Lucas de la ferma Pressac. Care s-a însurat cu...
- Cu Mathurine Taillandier, fata lui Jérôme Bonnardel.
- Dă mâna aici, nepoate! Ah, ce fericit sunt că te văd.
- Cum ai intrat pe ușă, mi-am spus: Îl cunosc pe băiatul ăsta!
- Semeni ca două picături de apă cu una din sărmanele mele mătuși.
[...]
