Mă duc să-mi pun halatul.
Fragment audio de 1 secunde din piesa de teatru radiofonic Moștenitorii lui Rabourdin.
Puteți regăsi această replică la minutul 00:08:11.465 în înregistrarea originală.
Contextul citatului
[...]
- Mă duc să-mi pun halatul ăla galben. Îmi dă un aspect de sculat din morți.
- Aoleu! Asta-i rău! Asta-i foarte rău.
- Și ochii? Ochii, cum îmi sunt ochii?
- Superbi! Râd și pâlpâie ca jăratecul.
- Vai de mine! Atunci n-am deloc aerul unui muribund.
- Cine, tu? Parcă ai avea 20 de ani.
- Mă hrănești prea bine, Charlotte. Dacă-ntineresc prea mult, să știi că rămân pe drumuri.
- Ah, și mi-e o foame! Aș fi în stare să mănânc ca un lup în fața lor.
- Mă duc să-mi pun halatul.
- Adevărată surpriză, nu-i așa? N-am vrut să-ți scriu.
- Vai, dar ce frumoasă te-ai făcut, Charlotte.
- Și tu, Dominic. Ce frumos te-ai făcut!
- Cinci ani fără să te văd. M-am gândit tot timpul ăsta numai la tine.
[...]
