Mlaștina, după cum se știe, seamănă cu o ființă vie: te momește cu luciul ei stătător, apoi te-apucă de mână sau de-un picior și bolborosește din când în când la tine cu vorbe boboșate, bulbucate și haine!
Fragment audio de 20 secunde din piesa de teatru radiofonic Ninigra și Aligru (1969).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:27:19 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- Și dacă la o adigră nu vreau să devin pisigră?
- Ninigra, pisica! Ninigra, pisica! Ninigra, pisica!
- Azi ne-am înmulțit cu una, repede vine furtuna...!
- Aligru tocmai ajunsese lângă o mlaștină și, deși era un tigrușor de baștină,
- N-apucase, fiind nevârstnic, să străbată jungla de la un cap la altul niciodată.
- Mlaștina, după cum se știe, seamănă cu o ființă vie: te momește cu luciul ei stătător, apoi te-apucă de mână sau de-un picior și bolborosește din când în când la tine cu vorbe boboșate, bulbucate și haine!
- Dar de unde să fi deprins Aligru experiența necesară unui tigru?
- E, poftim! Asta ce-o mai fi? Parcă-i iarbă...
- Ia să-ncerc marea cu degetul... A! Ajutor! Mă scufund! Mă scufund...!
[...]