Ar fi o mare imprudență. Mirosul ar putea atrage urșii albi care mișună prin împrejurimi.
Fragment audio de 7 secunde din piesa de teatru radiofonic O iarnă printre ghețari.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:38:39 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Ei n-așteaptă decât să fim mai slabi, ca să ne ucidă.
- Simt cum mă-nec în atâta albeață... parcă mi-ar pătrunde în corp prin toți porii.
- Uite înc-o pasăre! Bravo, domnule comandant! Ați nimerit-o.
- Să ne întoarcem. E destul, cât am vânat azi.
- Dar de unde vine mirosul ăsta de grăsime arsă? Te pomenești că de pe vasul nostru...
- Ar fi o mare imprudență. Mirosul ar putea atrage urșii albi care mișună prin împrejurimi.
- Dar asta ce-o mai fi? Ce se vede mișcând, acolo, departe? Ghețari să fie?
- Sunt urși! Urși albi... Vor să se urce pe corabia noastră.
- Oare-i bine să trag în ei, sau nu?
- Nu! Dacă ai noștri ne-aud trăgând și ies în întâmpinarea urșilor, fără arme, sunt pierduți.
- Să ne grăbim, atunci. S-ajungem cât mai repede pe corabie!
- De ce-ai pus pe foc tigaia asta cu slănină, domnule?
- Probabil pentru că vreau să-mi pregătesc mâncarea. Mi-e foame...
[...]