Să ne grăbim, atunci. S-ajungem cât mai repede pe corabie!
Fragment audio de 5 secunde din piesa de teatru radiofonic O iarnă printre ghețari.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:39:05 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Dar de unde vine mirosul ăsta de grăsime arsă? Te pomenești că de pe vasul nostru...
- Ar fi o mare imprudență. Mirosul ar putea atrage urșii albi care mișună prin împrejurimi.
- Dar asta ce-o mai fi? Ce se vede mișcând, acolo, departe? Ghețari să fie?
- Sunt urși! Urși albi... Vor să se urce pe corabia noastră.
- Oare-i bine să trag în ei, sau nu?
- Nu! Dacă ai noștri ne-aud trăgând și ies în întâmpinarea urșilor, fără arme, sunt pierduți.
- Să ne grăbim, atunci. S-ajungem cât mai repede pe corabie!
- De ce-ai pus pe foc tigaia asta cu slănină, domnule?
- Probabil pentru că vreau să-mi pregătesc mâncarea. Mi-e foame...
- Nu ești singurul înfometat. Și-apoi, eu am fost aici înaintea dumitale, e locul meu.
- Da? Deocamdată e al meu. Ia-l, dacă-ți dă mâna.
- Bagă de seamă, ai s-o pățești...
- N-o să pățesc nimic. Și tot o să-mi frig slănina.
[...]