Dar... în sfârșit, nu strici dumneata... eu stric... nu trebuia să-mi pui mintea cu un copil ca dumneata...
Fragment audio de 12 secunde din piesa de teatru radiofonic O noapte furtunoasă (1974).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:37:55 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- Domnule, te-am rugat să fii bun să nu-mi mai zici vorba asta.
- Dacă n-ai avut destul vreme să mă cunoști, păcat!
- Eu te credeam pe dumneata mai deștept.
- De plâns aș mai plânge, dar nu mai pot...
- Dar... în sfârșit, nu strici dumneata... eu stric... nu trebuia să-mi pui mintea cu un copil ca dumneata...
- D-aia zic și eu că mai bine că s-a întâmplat așa. Tot trebuia să isprăvim odată... Am isprăvit...
- Și gândesc că trebuia să ne cunoști destul de bine și pe mine și pe dânsul.
- Dar... foarte bine ai făcut să nu mă crezi.
- Așa e. Eu sunt o femeie rea, am vrut numai să râz de dumneata.
[...]