Că acuma dumneavoastră știți că bietul polițai n-are și el ceas de mâncare, de băutură, de culcare, de sculare, ca tot creștinul...
Fragment audio de 10 secunde din piesa de teatru radiofonic O scrisoare pierdută (1952).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:01:05 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- Dar în sfârșit, las-o asta! lasă-l să urle ca un câine!
- Începuseși să-mi spui istoria de aseară.
- Cum vă spuneam, coane Fănică, aseară, ațipisem nițel după-masă, precum e misia noastră...
- Că acuma dumneavoastră știți că bietul polițai n-are și el ceas de mâncare, de băutură, de culcare, de sculare, ca tot creștinul...
- Nouă copii, coane Fănică, să trăiți! nu mai puțin...
- Statul n-are idee de ce face omul acasă, ne cere numai datoria, dar de!
- Nouă copii și optzeci de lei pe lună: famelie mare, renumerație mică, după buget.
[...]