Nu mă aștepta, prin urmare, și vino tu... adică nevastă-mea Joițica..., la cocoșelul tău...adică tu... care te adoră, ca totdeauna, și te sărută de o mie de ori, Fănică...
Fragment audio de 14 secunde din piesa de teatru radiofonic O scrisoare pierdută (1952).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:14:42 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- Am citit-o de zece ori poate: o știu pe din-afară! ascultă:
- Poate chiar să mă cheme ministrul la telegraf.
- Nu mă aștepta, prin urmare, și vino tu... adică nevastă-mea Joițica..., la cocoșelul tău...adică tu... care te adoră, ca totdeauna, și te sărută de o mie de ori, Fănică...
- Nu se poate! O să-i rup oasele mizerabilului! Nu se poate!
- Firește că nu se poate, dar ți-ai fi închipuit așa mișelie...
- Bine frate, înțeleg plastografie, până unde se poate, dar până aci nu înțeleg...
- Uite-te la el cum se turbură! Lasă, omule, zi-i mișel și pace! Ce te aprinzi așa?
[...]