Și nu-mi pare rău, dacă știi să faci lucrurile cuminte: mie-mi place să mă servească funcționarul cu tragere de inimă... Când e om de credință...
Fragment audio de 11 secunde din piesa de teatru radiofonic O scrisoare pierdută (1952).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:02:01 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- Nouă copii, coane Fănică, să trăiți! nu mai puțin...
- Statul n-are idee de ce face omul acasă, ne cere numai datoria, dar de!
- Nouă copii și optzeci de lei pe lună: famelie mare, renumerație mică, după buget.
- Nu-i vorbă, după buget e mică, așa e...
- Știți! Cum să nu știți, coane Fănică, să trăiți! tocma' dumneavoastră să nu știți!
- Și nu-mi pare rău, dacă știi să faci lucrurile cuminte: mie-mi place să mă servească funcționarul cu tragere de inimă... Când e om de credință...
- De credință, coane Fanică, să trăiți!
- Nu mă uit dacă se folosește și el cu o para, două... mai ales un om cu o familie grea.
- Nouă suflete, coane Fănică, nouă, și renumerație... După buget! Mică, sărut mâna, coane Fănică.
- Lasă, Ghiță, cu steagurile de alaltăieri ți-a ieșit bine. Ai tras frumușel condeiul.
- Curat condei! Adicăte, cum condei, coane Fănică?
- Contul s-a plătit la Comitet pe patruzeci și patru de steaguri...
[...]