Fragment audio de 4 secunde din piesa de teatru radiofonic O vrem pe Katarina (1972).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:14:39 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Nu pot să uit cum ne-ntâmpina publicul. Cum ne conducea... flori, flori, și iară flori, buchete peste buchete, și eu numai roluri principale jucam.
- Da, a fost un artist minunat răposatul. Voi doi...
- Dar de ce noi doi?
- Păi, el era peltic și, pe deasupra, se mai și bâlbâia. Se-mpiedica la fiecare pas și eu eram nevoită să-i iau înainte cu replica mea, ca să-l scot din încurcătură.
- Ei, dragă, dar ce, nu-ți amintești?
- Ba da, îmi amintesc, cum să nu-mi amintesc?
- Ei, și cât de bine ne-nțelegeam!
- Auzi, Evelina, dar tu de ce nu mai vii pe la noi pe-acasă, dragă? Vino neapărat! Mania o să se bucure așa de mult!
- Cine-o să se bucure? Mania? Ah, Mania ta, de când e nevastă de director, a devenit o... mă rog, a devenit așa...
- Ce-i drept, e mai bătrână decât mine, dar de ce atâtea ifose?...
- Dar greșești, Evelina...
- Să recunoaștem că ea niciodată n-a strălucit și, dac-o mai luau câte unii-n seamă, apoi o făceau de dragul tău! Numai de dragul tău! Dacă nu erai tu, nimeni n-o mai angaja.
- Și, uite, a apucat și pensia, a ajuns și nevastă de director, și tot nu renunță să joace! Și nici n-are-atâta bun-simț să mai treacă pe la machiaj.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu