Nu-i chiar așa, sunt și eu un mic șurub într-un mecanism uriaș.
Fragment audio de 7 secunde din piesa de teatru radiofonic O vrem pe Katarina (1972).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:18:07 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- De ce nu spui, scumpule? Ce faci, frățioare?
- Ei, ce să fac? Cu treburile... Dar tu, cum o duci?
- Vai de păcatele mele! Cu necazurile, ce să mai vorbim?
- Păi, ce necazuri poți să ai tu, mă?
- Director, director... învârți piesele, învârți actorii, de actrițe, ce să mai vorbim?...
- În mâinile tale e pâinea și cuțitul.
- Nu-i chiar așa, sunt și eu un mic șurub într-un mecanism uriaș.
- Ce mic, mă, ce șurub, mă, de ce te micșorezi tu în ochii mei? Ce, nu te știu eu pe tine?
- Zău, nu-i chiar așa... Ia, mai bine zi, dragule, cu ce-ți pot fi de folos?
[...]