Uite, putem pleca din apartament și să ne deplasăm trei blocuri mai încolo. Dacă batem la o ușă, la orice ușă, dăm de un personaj real. De un personaj mare din punct de vedere al artei. Poate să fie o mamă, o fată bătrână, o văduvă...

[ 0 ]

Fragment audio de 18 secunde din piesa de teatru radiofonic O zi din după-amiaza lumii.

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 01:02:09 in versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul citatului

[...]

- În piesă... deoarece asta te preocupă acum cel mai mult, dă tot ce ai mai bun! Fiindcă tot ce e mai bun al fiecăruia dintre noi nu-i mare lucru, concurența nu e niciodată mare...

- Este aproape imposibil să nu izbutești un lucru mai bine decât altcineva care-ncearcă să facă același lucru. Totul este să te concentrezi.

- Atâta tot?

- Da, atâta tot.

- Eu cred că pot juca mai bine decât... spune-mi un nume de actriță foarte mare.

- Sunt multe actrițe cu experiență, trecute de 50 de ani cele mai multe... și sunt destule actrițe mai tinere, pasionate, pline de viață, dar nu cunosc niciuna cu adevărat mare.

- Spui drept?

- Da. Nici pe departe nu se pot compara cu femeile care sunt mari, cele care niciodată nu au urcat pe scenă și pe care se presupune că le imită-n piese.

- Uite, putem pleca din apartament și să ne deplasăm trei blocuri mai încolo. Dacă batem la o ușă, la orice ușă, dăm de un personaj real. De un personaj mare din punct de vedere al artei. Poate să fie o mamă, o fată bătrână, o văduvă...

- Dar, din punctul de vedere al artei, ce fel de femeie sunt eu?

- Ceva cu totul deosebit.

- Ceva care are valoare-n artă?

- Nimic nu-i lipsit de valoare în artă.

- Și-atunci, de ce nu scrii tu o piesă despre mine? Pentru mine? Ca să fiu și eu... adică, ca să fiu eu vedetă-n ea?

- De ce nu scrii tu?

- A, păi, dar eu nu știu cum...

- Știi ce-ți dorești, asta-i tot ce-ți trebuie.

- Nu cumva tu crezi ce spui?

- Păi, cred.

[...]