Am crezut că ușa n-o să se deschidă niciodată. Știam că sunteți aici, că ursul nu voia să se dezlipească cu niciun chip de ușă.
Fragment audio de 11 secunde din piesa de teatru radiofonic Oamenii cavernelor.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:53:50 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Ei, nevastă, ursul e gata, eu, la fel, mergem la treabă.
- Dac-avem noroc, cine știe? poate câștigăm câțiva bănuți pentru familia noastră mare.
- N-ai mâncat nimic. E niște lapte-n cană, pentru dumneata și pentru urs.
- Lasă, poate, după treabă. Dac-avem noroc... Bine, atunci, puțin, pentru urs.
- Lucrez mai bine pe stomacul gol. Așa a fost întotdeauna. Și copilul ăsta l-am făcut pe foame.
- Ea, nevasta mea, era pâinea și vinul meu. Acum, e și-a lui, și amândoi sunt pentru mine o minune.
- Am crezut că ușa n-o să se deschidă niciodată. Știam că sunteți aici, că ursul nu voia să se dezlipească cu niciun chip de ușă.
- Nu-i așa, bărbate? Gata, ursule... hei, unu-doi-trei... Eu mă plimb-mă plimb pe stradă...
- Ah, dacă măcar aș fi frumoasă, ca mama acestui copil...
- Ai să fii, de asta să nu te îndoiești. Ea e frumoasă, c-a născut.
- Uite, na, bea asta în sănătatea lui. Da, fată, în sănătatea băiatului tăcut.
[...]