Am fost foarte bună-n rolul ăsta.
Fragment audio de 5 secunde din piesa de teatru radiofonic Oamenii cavernelor.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:59:38 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Ce bine că n-am să-l mai văd niciodată!
- Dragostea mea e prea bună pentru mine. Dar de ce?
- Pe vremuri, la teatru, am jucat odată un rol... de fată îndrăgostită, ca tine.
- Și eram chinuită și supărată și mi-era rușine și teamă și mă simțeam în nesiguranță.
- Îl iubeam, oare? Mă iubea? Și, dacă-l iubeam și mă iubea, oare-aveam să știm asta amândoi... sau nu?
- Am fost foarte bună-n rolul ăsta.
- Bineînțeles, băiatul... l-a iubit, bineînțeles, pe băiat, nu? Și el pe dumneata?
- N-am aflat niciodată, era vina piesei, dar piesele se scriu, așa că pot evolua oricum.
- Prost. Omul care-a scris-o... of, ce om trist! Dar bine mai scria...
- Venea la repetiții și din când în când ne mai explica de ce asta, de ce aia... dar trist, trist.
- Trist a fost, mai ales, la urmă. Și foarte chinuit și bolnav de moarte.
[...]