Fragment audio de 6 secunde din piesa de teatru radiofonic Oamenii cavernelor.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:25:53 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- El încearcă să zâmbească, să fie amabil... și ea la fel, dar nu servește la nimic, așa că dânsa se urcă-n cameră și el iese-afară, în stradă.
- Ăsta-i unul din dramaturgii ăia noi?
- Da, domnule.
- Trebuie să recunosc că-i foarte ciudat.
- Nu-i deloc ciudat.
- Dar nu se-ntâmplă nimic. Știți...
- Nu se-ntâmplă nimic... e povestea vieții noastre.
- De fapt, așa e, nu, fată?
- Stai aici, în fața mea. Și nu te speria.
- Are pat? Aș vrea să-i dau patul meu.
- Patul tău? Păi, fără pat, mori până mâine dimineață.
- Nu, am haine groase.
- O, trebuie să ai un suflet foarte tare și foarte frumos, ca să poți fi în stare să iubești cu atâta politețe.
- Nu, Regină... sunt un nenorocit și pe dinăuntru și pe dinafară.
- Și toate astea pentru că acum 15 ani, la ultimul meu meci, mi-a fost frică să nu-mi ucid adversarul dintr-o lovitură. Așa că m-am trezit eu la pământ, ucis dintr-o lovitură de adversarul meu.
- Fie că mor sau nu până mâine dimineață, fata va sta la căldură în patul meu.
- Oricum, politețea, sau, mă rog, cum vrei dumneata să-i spui, e ca antrenamentul pentru un meci important, doar că acum mă pot uita la cer și pot urla tot ce poftesc.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu