Da, și fiindcă tot te uiți, uită-te și-acolo. Aia e nevastă-mea. A născut azi, în zori. Lângă ea e fiul meu, nu pot fi mutați acum. Le trebuie timp.
Fragment audio de 20 secunde din piesa de teatru radiofonic Oamenii cavernelor.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 01:29:49 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Ursul. Ursul meu, dar dv cine sunteți?
- Nu știu. Știu doar că această clădire e veche. Ăsta-i teatru, omule.
- Este, dar totuși, mâine dimineață, primul lucru: jos!
- Toate bătrâne, toate putrezite, toate sfârșite... ca să facem loc celor noi.
- Ia uită-te colo, ce clădire-naltă și frumoasă!
- Da, și fiindcă tot te uiți, uită-te și-acolo. Aia e nevastă-mea. A născut azi, în zori. Lângă ea e fiul meu, nu pot fi mutați acum. Le trebuie timp.
- Îmi dați voie să stau jos? Tare aș vrea să mă așez puțin. Mulțumesc.
- Peste trei luni se-mplinește un an de când locuim aici.
[...]