Fragment audio de 9 secunde din piesa de teatru radiofonic Oamenii cavernelor.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 01:02:33 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Oamenii știu... Dar, de fapt, lucrurile nu stăteau deloc așa.
- Oamenilor le plăcea arta noastră, a actorilor. Piesa era proastă. Dar știi că și acum e socotită o piesă bună? Da, e de necrezut, și totuși așa e.
- Omul care a scris-o a murit de băutură, înainte să se scoată piesa de pe afiș.
- Da, alesese adevărul, e drept, alesese ura, sau ura îl alesese pe el.
- Ar fi putut să aleagă dragostea, să scrie o piesă mai bună și să trăiască să mai scrie încă una, dar...
- Bine, dar ce se-ntâmpla cu dumneata în piesă?
- Nu cu mine, cu el, cu autorul... eu mi-am jucat rolul, asta-i munca mea, a noastră. Noi nu scriem piesele, noi le jucăm.
- Dar ce ți se-ntâmpla în piesă? Autorul spunea că ăla-i adevărul. Oare mie o să mi se-ntâmple la fel?
- Ce mi s-a-ntâmplat mie în piesă ți se va întâmpla și ție, sau nu ți se va întâmpla, după cum vei hotărî tu.
- De parcă tu ai scrie piesa, alegând din realitate ceea ce vrei, adică băiatul tăcut, pe care autorul n-a vrut să-l aleagă pentru mine.
- Cum să aleg? E oare atât de simplu? Îl iubesc, mi-e rușine că-i așa, dar îl iubesc. Și-atunci, cum să aleg?
- Ce legătură am eu cu asta? Cine l-a ales pe el să fie fiul lăptarului?
- Cine l-a ales pe Duce să fure laptele?
- Cine l-a ales pe băiatul tăcut să-l urmărească până aici?
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu