De parc-ar exista lucruri neadevărate... de parcă nu s-ar putea alege un adevăr, mai degrabă decât altul...
Fragment audio de 9 secunde din piesa de teatru radiofonic Oamenii cavernelor.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 01:00:40 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Bineînțeles, băiatul... l-a iubit, bineînțeles, pe băiat, nu? Și el pe dumneata?
- N-am aflat niciodată, era vina piesei, dar piesele se scriu, așa că pot evolua oricum.
- Prost. Omul care-a scris-o... of, ce om trist! Dar bine mai scria...
- Venea la repetiții și din când în când ne mai explica de ce asta, de ce aia... dar trist, trist.
- Trist a fost, mai ales, la urmă. Și foarte chinuit și bolnav de moarte.
- Bea tot timpul și încerca să pretindă că știe de ce era piesa proastă.
- De parc-ar exista lucruri neadevărate... de parcă nu s-ar putea alege un adevăr, mai degrabă decât altul...
- Bietul om, un biet om mincinos și minunat.
- A fost un rol bun și crede-mă că am făcut tot ce-am putut din el.
- Am pierdut băiatul, am pierdut bărbatul, dar piesa s-a jucat la nesfârșit.
- Vezi, spunea autorul, vezi ce dreptate am avut, să aleg adevărul?
- Oamenii știu... Dar, de fapt, lucrurile nu stăteau deloc așa.
[...]