Doamne... cât trebuie să se urască oamenii-ntre ei... ca s-ajungă să treacă pe lângă un cerșetor de parcă nici n-ar fi acolo! Să fie surzi la cuvintele lui nedemne... un bănuț pentru un om la mare ananghie...
Fragment audio de 20 secunde din piesa de teatru radiofonic Oamenii cavernelor.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:10:37 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Da, el este Regele, nu vezi ce nobil pășește?
- Să se termine cu violența! Să se termine, am spus, destul, gata!
- Rege...
- M-am întors adineauri și am găsit pe Regină luând-o din nou razna.
- Doamne... cât trebuie să se urască oamenii-ntre ei... ca s-ajungă să treacă pe lângă un cerșetor de parcă nici n-ar fi acolo! Să fie surzi la cuvintele lui nedemne... un bănuț pentru un om la mare ananghie...
- Am cerșit toată ziua, am cerșit de la inferiorii mei.
- Sper că măcar dumneata ai avut puțin noroc.
- Da. Pâinea asta... e veche și uscată, dar, oricum, e pâine.
- Am spus că sunt inferiorii mei? Poate că nu sunt, dar, chiar dacă sunt, nu-i nevoie să le-o spun.
[...]