E băiat și ei știu că-i băiat. Știe și el și știe cum un băiat e băiat, așa că a trecut toată ziua, fără să fie nevoie să aibă un nume.
Fragment audio de 11 secunde din piesa de teatru radiofonic Oamenii cavernelor.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 01:07:00 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Fir-aș al naibii să fiu! N-ai văzut că vorbesc? Ala-bala-portocala...
- Dar vorbește, te rog, serios.
- Și băiatul tăcut? S-a înapoiat?
- Fir-aș al naibii să fiu! Ce nume i-ai dat băiatului?
- E băiat și ei știu că-i băiat. Știe și el și știe cum un băiat e băiat, așa că a trecut toată ziua, fără să fie nevoie să aibă un nume.
- Spuneți-i George. E un nume frumos. Henry... și ăsta-i foarte frumos.
- Fir... aș al naibii sa fiu... ah, am pariat pe pantof și l-am pierdut.
- Spuneți-i Frederic, sună frumos.
- Ăia care dărâmă clădirile vechi și păcătoase din jur... am crezut c-o să-mi dea și mie un ban-doi.
[...]