Mama și tatăl meu nu s-au gândit, nu, nu... dar, chiar dacă s-ar fi gândit, așa cum au făcut-o mulți, ăsta tot n-ar fi locul meu. Și nici al altora... Al ursului, daaa... și-al tuturor celor din neamul lui.
Fragment audio de 26 secunde din piesa de teatru radiofonic Oamenii cavernelor.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 01:26:37 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Dar nu există minciuni. La ce servește? Ca să înduri totul cu umor. Dacă se poate.
- Mulțumesc, dar aici nu-i locul meu.
- Nu-i locul nimănui. Și totuși suntem aici.
- Mama și tatăl meu nu s-au gândit, nu, nu... dar, chiar dacă s-ar fi gândit, așa cum au făcut-o mulți, ăsta tot n-ar fi locul meu. Și nici al altora... Al ursului, daaa... și-al tuturor celor din neamul lui.
- Ce căutăm într-o cavernă? Noi suntem îngeri. Ce căutăm într-un trup?
- Mă duc să-mi iau pantoful. Am dat greș și știu c-am dat greș.
[...]