Mulțumesc, fată, că te-ai căznit... și te rog să fii veselă. Fii veselă, sunt prietenul tău. De ce plângi, fată? Nu, nu... eu sunt prietenul tău.
Fragment audio de 25 secunde din piesa de teatru radiofonic Oamenii cavernelor.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 01:21:29 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Stai, așteaptă. Dragostea vorbește o limbă ciudată.
- Dar îi e rușine că, în timp ce te iubește pe tine, mai iubește și pe băiatul tăcut.
- Mulțumesc, fată, că te-ai căznit... și te rog să fii veselă. Fii veselă, sunt prietenul tău. De ce plângi, fată? Nu, nu... eu sunt prietenul tău.
- Duce, n-ai mâncat nimic. Ia pâinea asta.
- Pâine, Regină? Dă-i pâinea băiatului sătul.
- Îmi pare rău, te rog să mă ierți...
- Nu, nu e prea bătrân, dragostea mea e prea mică.
- Nimeni nu iubește cum iubește el, și totuși eu nu-l iubesc.
[...]