Fragment audio de 7 secunde din piesa de teatru radiofonic Oamenii cavernelor.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:38:54 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Eu nu sunt bun. Când eram tânăr și-ntr-adevăr eu însumi și era câte una ca tine printre celelalte, nici măcar n-o vedeam. Nu există bunătate în sufletul meu.
- Îl iubesc, Regină. De ce, sunt, oare, prea bună pentru el?
- Am început, oare, deodată, să strălucesc, în mijlocul nopții?
- Nu mai pot dormi. Nu mă pot odihni, nu pot uita. Auziți, furtuna asta... mi-e frig și sunt singură și asta nu mai vreau.
- Mulțumesc pentru dragostea ta, fată. Mulțumesc, dar mâine dimineață, mai e puțin până când noaptea asta ciudată se va sfârși și atunci vei vedea că...
- Cine e?
- E cineva acolo, afară.
- Deschide ușa, e cineva care are nevoie de ajutor.
- Nu! Lăsați-mă pe mine. Mor de frică, dar, în sfârșit, eu sunt cel mai puternic aici.
- Stai! Dar cum putem noi să ajutăm pe cineva? Nu avem nimic aici, trei paturi și patru inși, zdrențe în loc de haine, mâncare, nu, foc, ce să mai vorbim?
- Cum putem noi să ajutăm pe cineva?
- Învingându-ne teama.
- Bine, dar mie mi-este teamă! Și ție la fel.
- Și nu știu cine-i acolo, afară, nici măcar nu-s sigur că-i o ființă omenească. Uneori sună a om, alteori, nu.
- Chiar dacă nu ne-ar fi teamă, de ce să deschidem noi ușa?
- Acolo, afară, există o lume-ntreagă, plină de oameni care-au avut noroc și care locuiesc în casele lor, nu în ruinele unui teatru bântuit de stafii. Lasă-i pe ei să ajute pe cine sau... ce-o fi.
- Poate că au plecat.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu