Să fie oare 20 de ani de când plângeau cu toții la scheciul ăsta și-și suflau nasurile?
Fragment audio de 10 secunde din piesa de teatru radiofonic Oamenii cavernelor.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 01:11:22 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Am jucat rolul flămândului, care fura plăcinta cu mere.
- Am jucat rolul amantului izgonit. Dar n-au făcut decât să râdă.
- Pe urmă am jucat puțin din numărul cu băiatul timid...
- Să fie oare 20 de ani de când plângeau cu toții la scheciul ăsta și-și suflau nasurile?
- Da... dar muncitorii au râs. Beau cafea, fumau și râdeau.
- M-am aplecat să-mi scot pantoful, dar patronul a spus: Lasă, clownule, păstrează-ți pantoful!
- Am refuzat. Oi fi eu un cerșetor fără rușine, dar sunt un clown mândru. Fir-aș al naibii să fiu!
- A fost numai un joc, n-au luat-o în serios.
- Bine, femeie, dar eu am luat-o!
- Ce naiba s-a-ntâmplat cu lumea, cu muncitorii? Nici măcar o lacrimă, la un singur ochi!
- Dacă mi-am pierdut talentul, la ce mai îmi servește pantoful?
[...]