Și-acolo-i patul. E patul! Uneori cred c-am murit și că-mi amintesc de vremea când trăiam. E foarte ciudat... și deodată văd că-s viu și nevătămat. Și mă simt și mai ciudat ca-nainte...
Fragment audio de 19 secunde din piesa de teatru radiofonic Oamenii cavernelor.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:23:30 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Mulțumesc că m-ai oprit. Singurătatea și disperarea ar fi putut să mă facă să continui la nesfârșit.
- Ah, Doamne! Ce bine-i să trăiești! Doar atât, să trăiești... chiar și ca un șoarece.
- Mă-ta-i nebună, tac-tu-i sărit...
- Nu știam că știi să cânți așa.
- Mă-ta-i nebună, tac-tu-i sărit... (2)
- Și-acolo-i patul. E patul! Uneori cred c-am murit și că-mi amintesc de vremea când trăiam. E foarte ciudat... și deodată văd că-s viu și nevătămat. Și mă simt și mai ciudat ca-nainte...
- Hai, e rândul tău, Duce. Duce, o scenă dintr-o piesă.
- Da, vin să caute... ce să caute, fată?
[...]