Și-atunci îl voi pierde oare pe celălalt, sau fărâma de dragoste pe care-o aveam pentru celălalt... va dispărea oare și această fărâmă și nu va mai fi nimic?
Fragment audio de 14 secunde din piesa de teatru radiofonic Oamenii cavernelor.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:59:24 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- De ce, Doamne, cum stătea acolo și se plimba și se uita și-nțelegea?
- Ce bine că n-am să-l mai văd niciodată!
- Dragostea mea e prea bună pentru mine. Dar de ce?
- Pe vremuri, la teatru, am jucat odată un rol... de fată îndrăgostită, ca tine.
- Și eram chinuită și supărată și mi-era rușine și teamă și mă simțeam în nesiguranță.
- Îl iubeam, oare? Mă iubea? Și, dacă-l iubeam și mă iubea, oare-aveam să știm asta amândoi... sau nu?
- Și-atunci îl voi pierde oare pe celălalt, sau fărâma de dragoste pe care-o aveam pentru celălalt... va dispărea oare și această fărâmă și nu va mai fi nimic?
- Am fost foarte bună-n rolul ăsta.
- Bineînțeles, băiatul... l-a iubit, bineînțeles, pe băiat, nu? Și el pe dumneata?
- N-am aflat niciodată, era vina piesei, dar piesele se scriu, așa că pot evolua oricum.
- Prost. Omul care-a scris-o... of, ce om trist! Dar bine mai scria...
- Venea la repetiții și din când în când ne mai explica de ce asta, de ce aia... dar trist, trist.
[...]