- Și, pe urmă, omul meu a alergat mai repede ca el. L-a lăsat în urmă... o, și ce mândră am fost! Până când...
- Până când l-ai văzut pe băiat.
Fragment audio de 15 secunde din piesa de teatru radiofonic Oamenii cavernelor.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:58:20 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- De ce nu ești fericită că-l iubești?
- Fiindcă n-am să-l mai văd niciodată... de-asta.
- Pe toți cei pe care i-am iubit în viața mea nu i-am mai văzut niciodată. Și m-a durut și m-am uscat.
- Îl iubesc pe Duce și numai pe el. Și ele cel pe care-am să-l văd din nou.
- A, nu, nu-i adevărat. Nu-l iubesc decât pe Duce. Pe băiat, nu.
- Și, pe urmă, omul meu a alergat mai repede ca el. L-a lăsat în urmă... o, și ce mândră am fost! Până când... -Până când l-ai văzut pe băiat.
- Oare de ce-o fi așa? Cum de-i așa? C-așa e... dar de ce?
- De ce, Doamne, cum stătea acolo și se plimba și se uita și-nțelegea?
- Ce bine că n-am să-l mai văd niciodată!
- Dragostea mea e prea bună pentru mine. Dar de ce?
- Pe vremuri, la teatru, am jucat odată un rol... de fată îndrăgostită, ca tine.
- Și eram chinuită și supărată și mi-era rușine și teamă și mă simțeam în nesiguranță.
[...]