Știi? Când mi-era frică, înainte de câte un meci, săream, așa, într-un picior. Și-ntotdeauna voiam să urlu. Dar bineînțeles că nu puteam. Ar fi crezut că-s nebun și-un luptător nu trebuie cu niciun chip să pară nebun.
Fragment audio de 23 secunde din piesa de teatru radiofonic Oamenii cavernelor.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:06:53 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Semăna cu spectacolele de pe scenă?
- Nu, nu cred, fiindcă era vorba numai de mine.
- Dar eram altfel, frumoasă...
- Bine, lasă că am să-i spun Regelui că ești din teatru. Cred că nu-i niciun păcat dacă spun așa.
- Vrei?
- Da.
- Știi? Când mi-era frică, înainte de câte un meci, săream, așa, într-un picior. Și-ntotdeauna voiam să urlu. Dar bineînțeles că nu puteam. Ar fi crezut că-s nebun și-un luptător nu trebuie cu niciun chip să pară nebun.
- Dar, dac-aș fi putut să urlu, înainte de meciul ăla mare, nu mi-aș fi pierdut niciodată titlul.
- Da, asta ar fi trebuit să fac. Dar n-am făcut-o. N-am făcut-o niciodată. Ce prost am fost!
- Ești un om bun, un om foarte bun.
- Mulțumesc. Ă... a, în legătură cu teatrul: știi să cânți?
[...]