Da, monșer. Acesta e adevărul gol-goluț: sunt proprietarul moșiei, dar n-o să-ți vină să crezi când am să-ți istorisesc cum am pus mâna pe ea.
Fragment audio de 10 secunde din piesa de teatru radiofonic Om cu noroc! (1983).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:10:30 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Adunare restrânsă de persoane intime.
- Ținuta: absolut fără pretenție.
- Notă: la gară vă așteaptă trăsura.
- Pentru identificare: cai albi cu picățele și clopoței.
- Moșie? mi-am zis eu, de când are Guvidi și moșie?
- Și, curios din fire, l-am căutat chiar a doua zi la biroul firmei sale din centrul capitalei.
- Da, monșer. Acesta e adevărul gol-goluț: sunt proprietarul moșiei, dar n-o să-ți vină să crezi când am să-ți istorisesc cum am pus mâna pe ea.
- Stil scoțian, monșer. Doar stafiile lipsesc, pe onoarea mea!
- Și cât te-a costat moșia asta?
- Cât a costat? 100 de ani n-ai să ghicești. Chilipir, monșer... doar tu știi că sunt om cu noroc.
[...]