I-am luat omului ditamai moșia pe nimica și-acum îl izolăm?
Fragment audio de 5 secunde din piesa de teatru radiofonic Om cu noroc! (1983).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:28:41 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Amiciție mare, carevasăzică. Da' ce, nu merita?
- I-am trimis niște vin de la moșia care fusese a lui.
- El i-a dăruit neveste-mii o brățară de ziua ei. Civilizat, nu?
- Deci a devenit prietenul vostru apropiat...
- Nevasta o ținea pe-a ei: Nu și nu, să-l ținem mai la distanță.
- Cum la distanță, îngeraș? insistam eu... Cum adică?
- I-am luat omului ditamai moșia pe nimica și-acum îl izolăm?
- Lasă-l și pe el să aibă o bucurie. Măcar așa, la o cafea, din când în când.
- Iar el, dă-i cu cadouri, dă-i cu rochii de la Paris.
- Bănuiesc că până la urmă doamna s-a înduplecat...
- A cedat. A cedat, dar foarte greu...
[...]