Până într-o bună zi când soarta nemiloasă o smulse dintre noi în floarea vârstei pe încântătoarea doamnă Guvidi.
Fragment audio de 11 secunde din piesa de teatru radiofonic Om cu noroc! (1983).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:08:55 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Conul Miloriand să trăiască.
- Și nevasta ta să trăiască și ea, dragă Manolache.
- Da... ce noroc că am o asemenea comoară.
- Asta e, monșer, trebuie să recunosc, ți-am mai spus: sunt un om cu noroc.
- Adevărat om cu noroc. Că unuia îi dă norocul cu carul și altuia, cu cântarul.
- Și norocul amicului Manolache s-a ținut scai de el vreo câțiva ani bunișori...
- Până într-o bună zi când soarta nemiloasă o smulse dintre noi în floarea vârstei pe încântătoarea doamnă Guvidi.
- Sărmana femeie. Atât de tânără și de frumoasă și de iubită de cei apropiați.
- Ireparabilă pierdere pentru cei ce rămân veșnic neconsolați.
- Alături se afla o coroană mai modestă, cu inscripția: 'Memorie eternă, Guvidi dezolat'.
[...]