Alexandre, ce zici, n-ar fi bine să trimitem să-l cheme?
Fragment audio de 6 secunde din piesa de teatru radiofonic Omul care a văzut moartea (1957).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 01:12:57 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Alice, ia adu-ți aminte, maică... Parc-am mâncat noi niște trigoane cu el, ia gândește-te...
- Să-ți spun drept, mămicule, parcă mi-aduc aminte!
- Era pe Calea Victoriei... acum trei ani... la o cofetărie... Am mâncat și un cataif... da... da...
- Da' de ce nu ți-ai adus aminte mai devreme? Scăpăm de toată încurcătura asta, fetița maichii!
- Gonirăm bunătate de băiat! Cine știe pe-unde-o fi umblând acuma, sărăcuțul de el!
- Ba nu, mamă... Uite-l colo... sub copaci... în stradă... stă pe-o bancă, de vorbă cu o bătrână...
- Alexandre, ce zici, n-ar fi bine să trimitem să-l cheme?
- Bine, oameni buni, dar dacă ștrengarul ăsta o să ne ducă de nas pe toți?
- Să ne ducă, dacă e spre fericirea noastră!
- Trebuia răsturnat de multă vreme.
- Poftim! Dar nu vedeți că vorbiți toți ca el, că n-aveți nici o personalitate?
- Ce să faci cu personalitatea în orașul nostru, domnule?
- Rămâneți la masă la noi, nu?
[...]