Eu eram lângă un tufiș, cu undiță în mână, întinsă. El nu mă vedea. Începuse pluta să tremure. 'Hai, zic. S-a prins!'
Fragment audio de 11 secunde din piesa de teatru radiofonic Omul care a văzut moartea (1957).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:10:35 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Poate că domnul nu se simte bine... Dar dacă mănâncă puțin...
- Vrei să guști din șunca asta?
- Eu eram lângă un tufiș, cu undiță în mână, întinsă. El nu mă vedea. Începuse pluta să tremure. 'Hai, zic. S-a prins!'
- Îmi scot haina, îmi întorc buzunarele pantalonilor pe dos și zvârr în apă!
- Restul vi l-am povestit, mi se pare...
- La vârsta mea, orice s-ar spune, e lucru frumos, nu?
- Vai, tată... dar ce-ai făcut tu... e cum să spun... măreț... sublim...
- N-am fi bănuit niciodată... un om așa de liniștit, de cumpătat ca dumneata...
[...]