Dar pe urmă, încetul cu încetul, descopăr la el lucruri neînsemnate. Fleacuri pe care până atunci nu i le cunoșteam. Și bune și rele. Mici ciudățenii, un fel de-a rosti cuvintele pe care nu îl băgasem de seamă.
Fragment audio de 16 secunde din piesa de teatru radiofonic Omul care aduce ploaie de de N. Richard Nash.
Puteți regăsi această replică la minutul 01:19:21.591 în înregistrarea originală.
Contextul citatului
[...]
- Cred că atunci când un vis ți se împlinește... e minunat.
- Nu vorbeam despre noi doi aici.
- Nu?
- Nu. Vorbeam așa, despre tot.
- Vezi tu, în mână nimic nu-i la fel de frumos ca în închipuire. De ce?
- Nu știu. Poate pentru că tu nu-ți iei răgazul să privești în jur.
- Fugi de oameni. Ești mereu singur. Poate că dacă ai sta în lume, printre oameni...
- Crezi că aș învăța să iubesc lumea asta?
- Cred că da, dacă ai ști să o vezi așa cum e în realitate.
- Uite, eu seara uneori spăl vasele în bucătărie, iar tata și băieții fac o partidă de poker.
- Dar pe urmă, încetul cu încetul, descopăr la el lucruri neînsemnate. Fleacuri pe care până atunci nu i le cunoșteam. Și bune și rele. Mici ciudățenii, un fel de-a rosti cuvintele pe care nu îl băgasem de seamă.
- Și deodată, știu cine e. Și simt că-l iubesc atât de tare, încât mai mai să mă podidească lacrimile.
- Și sunt fericită că mi-am luat răgazul să-l privesc așa cum e.
- De când sunt, am dorit să fac ceva minunat, dar... nimic. Sunt un mare balon de săpun.
- Nu, nu. Dar ești tot numai vise. Și nu e bine ca omul să trăiască doar în lumea viselor.
- Da. Lizzie, poate împreună, tu și cu mine.
- Da.
[...]