Și deodată, știu cine e. Și simt că-l iubesc atât de tare, încât mai mai să mă podidească lacrimile.
Fragment audio de 12 secunde din piesa de teatru radiofonic Omul care aduce ploaie de de N. Richard Nash.
Puteți regăsi această replică la minutul 01:19:39.184 în înregistrarea originală.
Contextul citatului
[...]
- Nu vorbeam despre noi doi aici.
- Nu?
- Nu. Vorbeam așa, despre tot.
- Vezi tu, în mână nimic nu-i la fel de frumos ca în închipuire. De ce?
- Nu știu. Poate pentru că tu nu-ți iei răgazul să privești în jur.
- Fugi de oameni. Ești mereu singur. Poate că dacă ai sta în lume, printre oameni...
- Crezi că aș învăța să iubesc lumea asta?
- Cred că da, dacă ai ști să o vezi așa cum e în realitate.
- Uite, eu seara uneori spăl vasele în bucătărie, iar tata și băieții fac o partidă de poker.
- Și deodată, știu cine e. Și simt că-l iubesc atât de tare, încât mai mai să mă podidească lacrimile.
- Și sunt fericită că mi-am luat răgazul să-l privesc așa cum e.
- De când sunt, am dorit să fac ceva minunat, dar... nimic. Sunt un mare balon de săpun.
- Nu, nu. Dar ești tot numai vise. Și nu e bine ca omul să trăiască doar în lumea viselor.
- Da. Lizzie, poate împreună, tu și cu mine.
- Da.
[...]