Vezi, așa e în viață. Se uită omul la cer și plânge de dorul unei stele. Și știe că niciodată nu o să fie a lui. Dar într-o noapte își coboară privirea pe pământ și, oh, minunăție... steaua-i sclipește în mână.
Fragment audio de 29 secunde din piesa de teatru radiofonic Omul care aduce ploaie de de N. Richard Nash.
Puteți regăsi această replică la minutul 01:21:25.417 în înregistrarea originală.
Contextul citatului
[...]
- De când sunt, am dorit să fac ceva minunat, dar... nimic. Sunt un mare balon de săpun.
- Nu, nu. Dar ești tot numai vise. Și nu e bine ca omul să trăiască doar în lumea viselor.
- Da. Lizzie, poate împreună, tu și cu mine.
- Da.
- O, Doamne, e cu putință? Oh! Prea sunt fericită.
- Vezi, așa e în viață. Se uită omul la cer și plânge de dorul unei stele. Și știe că niciodată nu o să fie a lui. Dar într-o noapte își coboară privirea pe pământ și, oh, minunăție... steaua-i sclipește în mână.
- Hello. Hello. Howard, aici e H.C.
- Jim n-a trecut pe la tine? Nu știu unde umblă zănaticul.
- Dacă ai vreo veste despre el îmi dai imediat un telefon, nu-i așa?
- Nu, nu, nu s-a întâmplat nimic. Mulțumesc.
- Nu.
- Ce puștan neghiob... E două.
- Du-te de te culcă, nu-ți mai fă griji pentru el.
[...]