Când te gândești că sunt atâția oameni înțelepți pe care nu-i ascultă nimeni. Oameni care vor să dea sfaturi. Oameni cu mintea luminată și cu dragoste de semenii lor.
Fragment audio de 11 secunde din piesa de teatru radiofonic Orice naș își are nașul (1953).
Puteți regăsi această replică la minutul 00:11:11.101 în înregistrarea originală.
Contextul citatului
[...]
- Prost?
- Da.
- Foarte simplu. N-am destulă minte. Ce găsiți ciudat? Ce să-i faci? Se întâmplă, nu?
- Oricum, e interesant... Un om care spune despre el însuși că e prost.
- Credeți că ar fi mai bine să aștept să mi-o spună alții? Nu-i totuna? Că tot nu pot să v-ascund.
- Da, așa e. Păcatul ăsta e cam greu de ascuns.
- Vă mulțumesc din suflet pentru compătimirea ce mi-o arătați.
- Și de învățat, n-are cine să te învețe?
- Când te gândești că sunt atâția oameni înțelepți pe care nu-i ascultă nimeni. Oameni care vor să dea sfaturi. Oameni cu mintea luminată și cu dragoste de semenii lor.
- Eu n-am avut norocul să întâlnesc niciunul. Și aș avea atâta nevoie.
- Da, asta așa e. Ești cam prostuț și nu e bine.
- Adică, n-ar fi nimica rău dacă ai avea părinți sau prieteni mai în vârstă, mai cu experiență.
- Asta e rău că n-am pe nimeni. O am pe mama ce e drept, dar ea e și mai proastă ca mine.
- Aș mai avea eu și un unchi. Dar e ca și cum nu l-aș avea.
- Nu știe de existența mea, iar eu nu doresc să ne întâlnim.
[...]
