Da, femeia aceea sfântă, căreia i se-arată adesea Domnului în vis. Aceea care știe să deslușească semnele și să împlinească acatistele.
Fragment audio de 10 secunde din piesa de teatru radiofonic Orice naș își are nașul (1953).
Puteți regăsi această replică la minutul 00:45:34.900 în înregistrarea originală.
Contextul citatului
[...]
- Sunt și ei niște oameni. Ei pot să se înșele sau chiar să mă și înșele.
- Trebuie să așteptăm un semn. Și fără semn deosebit n-am să fac niciun pas.
- Și de unde să așteptăm semnul ăsta?
- Cine știe? Poate să se arate chiar astăzi.
- De altfel, o aștept să treacă pe la mine pe Manefa.
- Manefa?
- Da, femeia aceea sfântă, căreia i se-arată adesea Domnului în vis. Aceea care știe să deslușească semnele și să împlinească acatistele.
- Ba da, dar nu știam că o cheamă așa.
- Ei, bine, Manefa trebuie să vină astăzi pe la mine. Am chemat-o.
- Manefa însă trecuse mai întâi pe la Glumov... și nu din întâmplare.
[...]