- Dar față de-o bătrână, cum te-ai achita?
- Cu atenții mărunte: I-aș duce cățelușul la plimbare, i-aș pune scăunelul sub picioare sau șalul pe umeri, i-aș săruta mâinile mereu și aș felicita-o la sărbători sau cu oricare alt prilej.

[ 0 ]

Fragment audio de 15 secunde din piesa de teatru radiofonic Orice naș își are nașul (1953).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:25:58.999 în înregistrarea originală.

Contextul citatului

[...]

- Da, așa e. Cred că ar fi de ajuns un singur cuvânt al meu.

- Și cu toate astea, eu nu ți-aș cere pentru nimic în lume așa ceva.

- O, de ce?

- Pentru că nu se cade.

- Ivan Ivanovici te pierde din ochi.

- Crezi?

- Știu precis.

- Nu mai spune. Dar multe mai știi!

- Înțelegi, mătușică? O cerere din partea dumitale l-ar face îndrăzneț. Ar fi ca și cum l-ai mitui.

- Nu, nu, nu. Și apoi, nu vreau să-ți rămân cu nimic dator. Cum aș putea să mă achit față de dumneata?

- Dar față de-o bătrână, cum te-ai achita? -Cu atenții mărunte: I-aș duce cățelușul la plimbare, i-aș pune scăunelul sub picioare sau șalul pe umeri, i-aș săruta mâinile mereu și aș felicita-o la sărbători sau cu oricare alt prilej.

- Toate astea n-au preț decât pentru o femeie bătrână.

- Da, firește, da.

- Și apoi, dacă o bătrânică e într-adevăr bună de tot, aș putea-o iubi.

- Cum adică? N-ai putea iubi și una mai tânără?

- Ba da, aș putea, dar... dar n-aș îndrăzni.

- Asta era! Vai, Jorj, ce copil ești!

- Ca să vezi că nu-i adevărat ce-ai spus, am să vorbesc chiar azi cu Ivan Ivanovici.

- Nu, mătușică...

- Trebuie să sosească dintr-un moment într-altul.

- Mătușică, te rog să nu faci una ca asta.

[...]