De altfel, unchiule, am auzit, te rog să mă ierți, că nu-ți prea plac rudele. De mine însă poți să fii liniștit. N-o să îndrăznesc să viu la dumneata fără îngăduința dumitale.
Fragment audio de 9 secunde din piesa de teatru radiofonic Orice naș își are nașul (1953).
Puteți regăsi această replică la minutul 00:13:17.526 în înregistrarea originală.
Contextul citatului
[...]
- Aproape că i-am uitat numele... Mamaev, mi se pare. Da, Mamaev... Nil Fedoseici.
- Dar dumneata cine ești? Cum te cheamă?
- Glumov.
- Ești fiul lui Dimitri Glumov?
- Exact.
- Păi, atunci... eu sunt Mamaev.
- Doamne, nu se poate. Nu poate fi adevărat. Dă-mi, te rog, mâna să ți-o sărut.
- De altfel, unchiule, am auzit, te rog să mă ierți, că nu-ți prea plac rudele. De mine însă poți să fii liniștit. N-o să îndrăznesc să viu la dumneata fără îngăduința dumitale.
- Dacă vrei, nu se va schimba nimic din ce a fost până acum.
- Eu sunt fericit că te-am putut vedea și că mi-a fost dat să stau de vorbă cu un om atât de înțelept.
- Nu, nu, nu. Poți veni când vrei și ori de câte ori ai nevoie de un sfat.
- Unchiule, unchiule, ce noroc că te-am găsit pe dumneata.
- Da, ai avut noroc. Mare noroc.
- Dă-mi voie să ți-o prezint și pe mama. E cam prostuță ea, dar e o femeie foarte de treabă.
[...]