- E un înger, spune el, un înger! Și-și lasă capul pe pieptul meu și-i dau lacrimile.
- Nu mai spune! Extraordinar! Ah, ce sentiment puternic!
Fragment audio de 17 secunde din piesa de teatru radiofonic Orice naș își are nașul (1953).
Puteți regăsi această replică la minutul 00:21:39.962 în înregistrarea originală.
Contextul citatului
[...]
- Eu l-am remarcat odată la teatru.
- Nu! Nu! Nu se poate să nu te mai fi văzut!
- Pentru că nu se poate altfel, să te cunoască de atât de puțin timp și totuși să...
- Mătușică, zice el, e ca un înger, un înger adevărat!
- Te rog să nu te superi de sinceritatea mea prostească, dar...
- Vai, dimpotrivă, se poate? Mă interesează foarte mult! Spune, te rog!
- E un înger, spune el, un înger! Și-și lasă capul pe pieptul meu și-i dau lacrimile. -Nu mai spune! Extraordinar! Ah, ce sentiment puternic!
- E, firește, la vârsta lui, dar oricum...
- Te rog să-l ierți! E așa de tânăr...
- Dar n-am ce să iert! Nu e vinovat cu nimic. Se poate?
- Și pe mine să mă ierți, că-n prostia mea ți-am îndrugat atâtea.
- În orice caz, lui să nu-i spui nimic din ce ți-am spus.
- Câteodată mi-e și rușine că sunt atât de proastă și-l fac de râs!
- Nici să nu-i spui că am fost azi pe aici și că am stat de vorbă. Te rog!
[...]