Fragment audio de 4 secunde din piesa de teatru radiofonic Orice naș își are nașul (1953).
Puteți regăsi această replică la minutul 00:45:56.608 în înregistrarea originală.
Contextul citatului
[...]
- Și atunci?
- Trebuie să așteptăm un semn. Și fără semn deosebit n-am să fac niciun pas.
- Și de unde să așteptăm semnul ăsta?
- Cine știe? Poate să se arate chiar astăzi.
- De altfel, o aștept să treacă pe la mine pe Manefa.
- Manefa?
- Da, femeia aceea sfântă, căreia i se-arată adesea Domnului în vis. Aceea care știe să deslușească semnele și să împlinească acatistele.
- Manefa. Nu ții minte?
- Ba da, dar nu știam că o cheamă așa.
- Ei, bine, Manefa trebuie să vină astăzi pe la mine. Am chemat-o.
- Manefa însă trecuse mai întâi pe la Glumov... și nu din întâmplare.
- Îndemânatecul Jorj se interesase din timp de ciudățeniile Turisinei și avusese grijă să o roage pe Manefa și să o convingă cu câteva zeci de ruble să îl pomenească în rugăciunile ei pe robul lui Dumnezeu Egor.
- El mai reușise între timp să facă o impresie favorabilă asupra lui Krutițki, căruia avusese grijă să-i laude cu entuziasm prostiile așternute pe hârtie.
- Iar Gorodulin, magistratul care îi făgăduise o slujbă, avusese și el prilejul să se convingă că Egor Dimitrievici Glumov este un tânăr foarte cumsecade și serviabil.
- Așa că, în după-amiaza aceleiași zile, Turusina, văduva cu nepoată de măritat, primi trei vizite la rând.
- Domnul general Krutițki!
- Poftește-l, te rog!
- Sărut-mâinile, scumpă prietenă!
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu